Fotografie in pestera 2010 - Casa de Piatra
[detalii]
Informatii utile:
Forum [aici]
Din dorin?a de a facilita schimbul de informa?ii si idei, Societatea Nationala de Speologie pune la dispozi?ia tuturor un forum pentru discu?ii pe teme speologice. Aici ave?i posibilitatea de a pune intreb?ri, de a împ?rt??i experien?e ?i de ce nu, s? v? face?i noi cuno?tin?e, probabil parteneri de tur? la un moment dat.
Lumea Pesterilor
Societatea editeaza revista Lumea Pesterilor. Pana in prezenta au aparut 3 numere si numarul 4 este in pregatire. Acceptam spre publicare articole care se incadreaza in tematica acesteia.
Puteti descarca in format pdf:
Pestera in care carteaza fetele (PCF)
Preambul: "in 2007 m-am apropiat din curiozitate de ceea ce parea intrarea unei pesteri. N-am gasit nimic, dar langa pestera dintr-o galerie stramta iesea un fir de apa. M-am aplecat si am simtit curentul de aer. N-am intrat prea mult pentru ca apa era mare si nu eram dispus la un taras prin apa." (Ovi G.)
Nu stiu denumirea de cadastru a pesterii si in jurul intrarii n-am vazut un marcaj care sa ne conduca la identificarea pesterii. E situata mai jos de Izbucul de la Gura Apei, in versantul drept. Din drum pare doar un abri, dar daca te apropi constati ca din dreapta abriului, pe o galerie joasa iese din munte un mic parau.
1) 13 septembrie 2008
In toamna lui 2008, la scoala de initiere in speologie am hotarat ca e o pestera in care cursantii pot sa vada ce inseamna conditii vitrege de explorare asa ca am decis sa parcurgem intreaga pestera. Baietii, Jojika, Luci, Iulian si Ovidiu au intrat entuziasti inauntru si Lucian si Jojika au disparut repede in intuneric in fata mea. Fetele au ramas sa incerce sa carteze pestera. Dupa un parcurs taras de cativa metri in marginea paraului urmeaza prima trecere prin apa si apoi poti sa te ridici in picioare. In stanga se deschide o diaclaza, dar paraiasul vine din fata din galeria care continua la fel de joasa. Dupa inca 10 metri si o traversare prin balta poti sa te ridici in picioare si sa mai inaintezi 20 de metri dupa care intalnesti sifonul terminal. E plin cu nisip si clar neplonjabil. Nu exista nici macar sansa sa incerci sa reduci nivelul apei pentru ca planseul e din stanca. Lucian si Jojika au inceput sa inspecteze lateralele si au revenit cu vestea cea mare, gasisera locul prin care venea curentul de aer. In capatul unei galerii joase, un mic activ se strecura printre bolovani si prin gaura venea un curent de aer evident. Am largit gaura de soarece si am trecut dincolo intr-o mica salita. Paraul venea de pe o diaclaza prea stramta din pacate si eram pe punctul sa renunt cand Jojika zareste in tavanul unui diverticul ceea ce parea sa fie o continuare. Ma strecor taras si inaintez doi-trei metri. Sunt pe o galerie in care trebuie sa mergi in genunchi inca 8 - 9 metri pana ce galeria se stramteaza si o lespede pare sa blocheze trecerea. Dupa lespede galeria continua, dar pare prea riscant sa continui taras la nivelul tavanului cu un metru de galerie ingusta sub tine si fara prize. Ne-am intors plini de entuziasm si l-am invitat pe Stolo sa-si dea cu impresia.
2) Stolo si Ovi G. intra din nou pentru a evalua trecerea si concluzia nu e deloc incurajatoare. O catarare pe o galerie ascendenta efectata de Stolo s-a oprit la o verticala descendenta de circa 4 metri.
3) Jojika si Ovi G. revin si constata ca inlaturarea unei septe ar permite coborarea pe fundul diaclazei si o eventuala inaintare cu picioarele pe directia de inaintare. Locul e prea stramt ca sa permita o intoarcere si o iesire cu picioarele inainte este imposibila. Septa se poate sparge usor si urmatoarea intrare ar insemna inlaturarea ei. Coborarea verticalei unde s-a oprit Stolo duce din nou la activ.
4) Camelia si Ovi G. intra in pestera si sparg septa. Ovi coboara in galerie, dar o alta septa, mult mai groasa, impiedica intoarcerea spre profunzime asa ca se intorc si incearca sa patrunda in diaclaza printr-o galerie laterala. Dupa ce se inlatura doi bolovani care blocau accesul, se intra intr-o joasa care dupa un scurt taras da din nou la cursul de apa, dar in portiunea de pestera deja cunoscuta. Tentativa de a ajunge pe continuare esueaza datorita unui taras intr-un dublu Z. Solutia ramane spargerea septei, lucru care ar creea suficient spatiu pentru inaintare cu fata.
5) 29 mai 2009
Suntem din nou in Casa de Piatra in formatie de 3: Jojika, Simona si Ovi si la ora 11:30 plecam spre pestera. Dimineata inghetase si era a naibii de frig pentru sfarsit de mai. Cu o zi inainte ninsese in Baliceana. Simona a ramas la cabana sa asigure logistica. Am intrat in pestera pe la 12:30. Paraiasul nu crescuse in urma ploilor din ultima vreme si am ajuns fara prea mari probleme pana in capat. Eram inarmati cu ranga, masina de gaurit, 3 acumulatori, ma rog ca pentru o explorare muncita. Am intrat in diaclaza din capat si in mod surprinzator am reusit sa ma rasucesc si sa ma intind pe fundul galeriei. In fata mea se itindea un taras pe o parte de pana in 4 metri dupa care galeria facea la stanga. Am pornit cu gandul neplacut ca ar trebui sa ma intorc inapoi cu spatele in cazul in care galeria nu se largeste. Nu s-a largit, a continuat spre stanga, apoi spre dreapta, cu podeaua din piatra lustruita si plina de lingurite cu muchii ascutie, si am ajuns din nou in picioare cu capul aplecat in fata unui perete de stanca. De unde vine paraul? In febra explorarii trecusem pe langa continuare, galeria gacea un nou cot la dreapta si dincolo de urmatoarea stramtoare parea sa fie o salita si din ea se auzea apa. Am trecut dincolo si din salita, galeria continua spre stanga pe o diaclaza stramta la limita penetrabilului, pe care venea apa. M-am intors inapoi si l-am asteptat pe Jojika care coborase si el pe fundul galeriei. Jojika a trecut in fata si cu ceva chin a depasit stramtoarea de dincolo de salita. Apoi a disparut complet din ochii mei. "Ovi continua ... Ovi merge spre stanga ... acuma la drepta ... mai merg? ... imi vezi lumina? ... apa vine din stanga si nu se poate merge, dar galeria merge si spre dreapta ... e ecou! ... se aude apa!". Pe genunchii mei se poate inca vedea cat de repede am ajuns langa Jojika :). Da, se auzea apa si era ecou. Ne-am grabit pe galeria la fel de stramta si meandrata spre locul din care se auzea sunetul. Paraiasul care se scurgea in salita venea din stanga, dar galeria continua inainte in directia din care se auzea apa.
Am ajuns si la apa. Era fara dubii activul principal din pestera care se arunca in fata noastra intr-o spartura din podea. Asteptam sa urmeze in sfarsit spatii largi. Inaintam inca cativa metri prin galeria meandrata si dam de ... sfarsit. Apa vine dintr-un sifon plin cu nisip similar primului intalnit in pestera. Ne-am intors la mica cascada. Pe cursul de apa e imposibil de continuat in jos, dar sub cascada se deschide o galerie pe care s-ar putea inainta taras. E probabil fosta albie abandonata in momentul in care s-a rupt podeaua. Ar fi trebuit sa facem baie si am renuntat. Nici macar n-am fi putut sa bagam capul in galerie fara ca sa nu ne udam.
Ne-am intors cautand o posibila continuare. Ne-am oprit cativa metri mai jos intr-un loc in care se deschidea o galerie joasa spre stanga. Jojika n-a incaput asa ca am luat un bolovan si am sapat in nisipul de pe planseu si am largit trecerea. Am plecat taras dupa Jojika si am inaintat cativa metri pana in locul in care trecerea devenea din nou prea ingusta. Mai continua doi - trei metri si apoi pare sa coboare.
Am iesit relativ usor afara in jurul orei 17:30. La cabana am ajuns inainte de a incepe ploaia.
Posibilitati de continuare sunt, insa fara prea mari perspective. Ar putea exista o trecere astupata de apa si de aici lipsa curentului de aer care batea in toamna si ar putea veni din galeria de sub cascada. Intre cascada si primul sifon nu e insa cine stie ce distanta. Pestera in care carteaza fetele
foto: SNS
Obtineti o imagine marita cu un click pe thumbnail.
Ai o idee, o observaţie, o dorinţă în
legătură cu acest site?
Trimite-o pe adresa snsro@intech.ro
Resurse
web Harta site SNS 2003-2008